Exista idei care au o anumita universalitate, fiind implicate in intreaga diversitate a lumii, si, in acelasi timp, au un caracter fundamental, deci care priveste notiunile si problemele de baza ale mai tuturor disciplinelor. Le numim paradigme universale, cuvantul paradigma fiind folosit cu sensul dat de Thomas Kuhn in a sa „Structura revolutiilor stiintifice”.
Prin paradigma se intelege o idee (concept, notiune) de o mare cuprindere, care are o capacitate explicativa si unificatoare pentru o intreaga categorie de fenomene sau/ si pentru o intreaga perioada istorica. Paradigma devine universala de indata ce are un impact important in toate domeniile vietii si creatiei. Fiecare perioada istorica si-a avut paradigmele ei dominante. Secolul al XIX-lea s-a aflat sub dominarea paradigmelor materiei, energiei si masinii cu abur, pe cand secolul al XX-lea este dominat de paradigmele informatiei, comunicarii si calculului. Alte exemple de paradigme de acest fel sunt spatiul, timpul, semnul, modelul, metafora, algoritmul, criza, calculatorul, paradoxul, jocul, complexitatea si cate altele.
Cartea de fata este consacrata unei astfel de paradigme universale, limbajul.
Universalitatea paradigmei lingvistice se reflecta in diversitatea disciplinelor care o studiaza: lingvistica, logica, biologia, psihologia, disciplinele cognitive, informatica, matematica, filozofia, antropologia, sociologia, medicina, fizica, cibernetica si altele. Cartea pe care o propunem cititorilor inregistreaza, in buna masura, aceasta diversitate, chiar daca gandirea matematica apare ca un numitor comun al articolelor pe care le contine. Am putea chiar spune ca matematica este liantul prin care aspecte atat de variate ale limbajului sunt aduse in aceeasi albie.
Prima sectiune include doua studii: unul de amploare prezinta radacinile istorice ale limbajului ca structura formalizata si schiteaza impactul ei in diferite stiinte ale naturii si in stiintele sociale, in arta si in literatura.
Al doilea studiu face sinteza rezultatelor care se refera la partea morfologica si distributionala a limbilor naturale, asa cum s-a dezvoltat studiul lor in legatura cu experimentele mai vechi de traducere automata si pe baza metodelor analitice initiate de americani.
A doua sectiune include doua articole in colaborare, privind evolutia ideii de demonstratie matematica. Se disting trei dimensiuni ale acestor demonstratii: sintactica, semantica si pragmatica. Sunt urmarite momentele de soc prin care a trecut demonstratia matematica de-a lungul istroiei, cu accent pe secolul al XX-lea, cand a fost pus in evidenta fenomenul de indecidabilitate a unui enunt si au aparut demonstratiile care se prevaleaza de programe de calculator. Pentru prima oara, demonstratia matematica nu mai era o activitate exclusiv logica, ci una mixta, logica si experimentala in acelasi timp.
(va urma)

Solomon Marcus este, fara indoiala, unul dintre cei mai activi intelectuali contemporani, ale carui carti au intrat de mult in bibliografiile de specialitate din intreaga lume. Profesor consultant la Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti, Solomon Marcus este recunoscut ca unul dintre initiatorii lingvisticii matematice si s-a remarcat, de asemenea, in analiza matematica, informatica teoretica, semiotica, poetica, filozofia si istoria stiintei. Cu modestia caracteristica marilor spirite, profesorul Solomon Marcus marturisea recent: ”Sunt un om pentru care cea mai mare placere este sa citeasca si sa savureze tot ceea ce reprezinta o culme fie in stiinta, fie in arta, si marturisesc ca mai multe satisfactii trag din aceasta lectura, din aceasta contemplare a ceea ce au realizat marile genii ale omenirii, decat din ceea ce eu personal am facut.”

Aceasta intrare a fost postata la data de Monday, October 1st, 2007 at 6:07 pm si apartine categoriei Solomon Marcus. Puteti urmarii comentariile/ raspunsurile la acest post prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau urmarii subiectul din propriul site.